O poveste despre regăsirea de sine exact atunci când pare imposibil.

Cassie nu s-a simțit niciodată la fel de singură ca acum.

În acest moment de răscruce și deznădejde, un ultim dar de la fratele său îi poate oferi o nouă șansă la dragoste și la o viață mai bună.

Cassie găsește un plic cu numele său și își dă imediat seama despre ce este vorba. E primul indiciu din jocul pe care îl face în fiecare an cu fratele său de Crăciun. El i-a promis că anul acesta va fi cel mai spectaculos dar. Indiciile lui Tom o trimit într-o splendidă călătorie care îi va schimba viața. Pe drumul din Londra până în Țara Galilor, apoi în Bordeaux, Cassie reia legături cu vechi prieteni, reaprinde o dragoste de mult pierdută și, cel mai important, se regăsește pe sine.

Cassie trebuie să-și urmeze inima ca să descopere ce îi pregătește viitorul.

Oare atunci când va descifra ultimul indiciu va fi pregătită să accepte darul din partea fratelui său și toată dragostea care vine odată cu el?

O poveste despre regăsirea iubirii în timpul vacanței de Crăciun.

Anul trecut, tot prin această perioadă, am citit “Scrisoarea de Crăciun” de aceeași autoare, și cumva pot spune că am păstrat tradiția, citind un nou titlu crăciunistic semnat de ea, și anume “Un ultim dar de Crăciun”. Ambele au fost titluri frumoase, emoționante, lejere, care nu excelează prin vreun element anume, cel puțin pentru mine, oferind o lectură plăcută.

La o vârstă fragedă, Cassie și-a pierdut părinții, necunoscându-i așa cum trebuie, iar nenorocirea o lovește din nou, atunci când fratele ei moare. Însă, în urma lui, îi lasă un ultim dar, o vânătoare de comori, tradiție pe care au păstrat-o de-a lungul anilor. Își va găsi Cassie curajul necesar de a porni în această “aventură”? Mai ales că este nevoită să-și urmeze și inima…

Cum spuneam și mai sus, a fost o lectură plăcută, relaxantă chiar, reușind că parcurg cartea în câteva ore, intrând în categoria “cartea potrivită, la momentul potrivit”. Am o perioadă haotică luna aceasta, iar “Un ultim dar de Crăciun” a venit la fix. Am avansat cu lectura pe nesimțite, nici nu am realizat când au trecut paginile, știu doar că mă oprisem la un moment dat și eram trecută de pagina 150, deși aveam impresia că doar ce începusem să citesc.

Mi-a plăcut să o urmăresc pe Cassie, chiar aproape de la început, să-i observ strânsa relație pe care o avea cu Tom, fratele ei, ulterior crescând și făcându-le loc în viața ei lui Hazel, care va devenii prietena ei cea mai bună, și Sam, prietenul cel mai bun al fratelui ei. Cei patru erau de nedespărțit și fiecare vacanță o petreceau împreună, chiar și orice moment liber aveau. Chiar erau drăguți de urmărit și îmi încălzeau inima când îi vedeam împreună, eram martoră la tachinările dintre ei și nu numai… Aveau una dintre cele mai frumoase prietenii, se simțeau ca o familie, nu era doar o simplă relație de prietenie, iar acest lucru m-a încântat teribil. Evident că personajele au crescut, au apărut schimbări, iar acest lucru s-a observat în capitolele ce delimitau trecerea timpului, surprinzând și schimbările prin care treceau, unele dintre ele dureroase, la propriu…

S-a simțit multă emoție de-a lungul paginilor și multă tristețe, dar și un deosebit curaj pentru a înfrunta o viață plină de neprevăzut, o reală provocare de a te descoperi și regăsi pe sine, de a accepta o nouă șansă, de a nu închide ușa atunci când se ivește ocazia. Cassie e simpatică și cucerește prin personalitatea ei, chiar m-am identificat cu ea în unele momente și i-am înțeles ezitările, oferind o lecție de viață prin povestea sa.

“Un ultim dar de Crăciun” este o lectură potrivită de a fi citită în preajma sărbătorilor, deși nu toată acțiunea are loc în perioada Crăciunului, dar cred că se mulează pe sezonul iernatic foarte bine. Dacă până acum nu ați citit-o, o găsiți aici la Cartepedia, poate e târziu anul acesta, dar o aveți în vizor pentru anul viitor, dacă vă doriți să citiți titluri crăciunistice în perioada sărbătorilor.