În fiecare seară, înainte de culcare, ursulețul le dă părinților săi câte un pupic de noapte bună. În seara aceasta însă, nu se știe de ce, nu are chef de nimic, nici chiar de pupici. Îi dă mamei unul, pe furiș, dar tăticului nu. Acesta se supără, dar nu vrea să o arate. Se gândește însă cum să-l facă pe puiul său să-i dea totuși tradiționalul pupic dinainte de somnic. Așa că merge la ursuleț și îl îmbie în fel și chip, prin tot felul de jocuri, maimuțăreli sau drăgălășenii să îi ofere măcar un pupic de girafă, sau unul de koala, sau unul de liliac, sau unul de crocodil. Puiul de urs pare însă de neînduplecat. Va reuși oare tatăl-urs să capete mult-râvnitul pupic? Veți afla doar citind până la final povestea.
„Un pupic pentru tătic” este o cărțulie pe care aș recomanda-o mai degrabă tăticilor, pentru a învăța că uneori este nevoie de o întreagă artilerie de tertipuri pentru a intra în grațiile unui copil prost-dispus: răbdare, tact, înțelegere, haz, poftă de joacă și chiar un strop de resemnare, pentru cazurile extrem de rare în care toate eforturile se dovedesc sortite eșecului. Dar și copiilor, pentru a învăța cum să-și țină tăticii pe jar, poate doar și pentru a amâna cât mai mult momentul fericit al pupicului de noapte bună.
