„Un pic mai rău” e un volum cu de toate: interviuri, prefețe, texte ptr radio sau televiziune, diverse intervenții publice ale lui Houellebecq legate de temele momentului: islam, pandemie, moarte asistată de medici, religie și laicitate în Europa contemporană, scrisul și sursele sale de inspirație. Unele dintre texte sunt legate de romanul „Supunere”, roman care a stârnit suficientă vâlvă în societatea franceză încât autorul lui să fie atacat de o parte a publicului.

Cum e Michel Houellebecq în aceste texte mai lejere ale sale? Asemănător cu cel pe care îl știam deja din interviurile din preajma lansărilor de carte. Un soi de personaj intrigant, ironic, ba chiar cinic uneori, inconstant în declarații și deseori un soi de gică-contra care face declarații doar pentru a fi diferit de ceilalți. Atunci când nu se ia foarte în serios, Houellebecq e un personaj simpatic cititorului, care reușește să jongleze cu subiecte și referințe culturale destul de dificile, deseori reușindu-i intervenții atractive. Când se ia în serios devine puțin didactic, arțăgos ca un vecin bătrân enervant care critică toată ziua orice și pe oricine. E un soi de joc dublu care îi permite lui Houellebecq să fie în același timp un conservator cătrănit, nemulțumit de lumea contemporană din jurul său și mai ales de occidentul de astăzi, dar și un revoluționar al tehnicii și sexualității contemporane. E jocul său preferat care îi permite poziția de autor-vedetă, de starletă a culturii franceze care îi scuză derapajele, dar îi urmărește îndeaproape intervențiile.

Un volum recomandabil mai ales cititorilor romanelor sale.