Kurt Vonnegut a devenit faimos în întreaga lume grație romanului său, Abatorul 5 sau Cruciada copiilor, în care imortalizează și înfierează atrocitățile celui de-al Doilea Război Mondial, punând accentul pe bombardarea orașului Dresda, pe care a trăit-o pe propria piele, pe când era copil, dar și datorită incomensurabilului său simț al umorului și al ironiei. 

Scrisă la vârsta de 82 de ani, nu cu mult timp înainte de a muri, cartea Un om fără de țară poate trece drept testamentul său politic, social și personal. În paginile sale, autorul împărtășește cititorului o serie de întâmplări din viața sa, de credința și convingeri pe care le-a acumulat de-a lungul celor opt decenii de viață. Accentul cade cel mai pregnant pe toxicitatea politicilor Statelor Unite ale Americii, dominată de imperialism, capitalism și consumerism. În acest sens, el atrage atenția asupra faptului că exploatarea în exces a combustibililor fosili și a tehnologiei va afecta iremediabil sănătatea oamenilor și a planetei. De asemenea, el trage un semnal de alarmă și în privința înțelegerilor greșite ale unor concepte, teorii sau sisteme politice și religioase. Iar aici accentul pică pe comunism, în cazul căruia amendează o serie întreagă de discrepanțe descoperite între teoria lui Marx și modul în care a fost pusă aceasta în practică de oamenii politici Lenin, Stalin, Mao și ceilalți, și, în mod surprinzător, pe creștinism, a cărui esență o plasează, foarte inspirat, în Predica de pe Munte și în special în Fericiri, arătând însă că tocmai aceste părți ale Noului Testament sunt cel mai puțin populare și cel mai puțin puse în practică de majoritatea creștinilor.  

Reflecțiile lui Kurt Vonnegut livrate în această carte sunt concepute într-o manieră deopotrivă cinică și ironică, lucidă și ludică, și ca atare ele pot fi adeseori receptate sub forma unor poeme în proză cu un pronunțat substrat socio-politic, dar totuși doldora de lirism în stare pură. Ca o scurtă dovadă în acest sens, redau aici un astfel de poem: „Am vrut ca toate lucrurile să fie foarte clare, să fim cu toții fericiți uitând de-nfrigurare. Minciuni am născocit ca totul să se-nchege, din astă lume am făcut un rai, se înțelege”.