În Ultimii martori, cartea de debut a Svetlanei Aleksievici, copii care au trăit în vremea Marelui Război de Eliberare a Patriei își aduc aminte momentele care le-au furat copilăria.
Mărturiile sunt scurte și intense. Spre deosebire de celelalte cărți ale autoarei, acesta este unul dintre cele mai subțiri ca și profunzime, deși dă tonul șablonului care o va face recunoscută pe Svetlana Aleksievici.
Cumva Svetlana Aleksievici pare că încearcă să-și afle identitatea în acest volum alături de cei pe care-i interveviază. Pare că fiecare își vede de propriul interes: unul povestește, celălalt înregistrează. Sec. Fără intervenții, fără întrebări suplimentare, fără sondarea sentimentelor ascunse care nu vor să fie scoase la suprafață.
Am să pun lipsa de profunzime a acestei cărți pe lipsa de experiență a autoarei. Poate că dacă ar reveni în prezent la martorii din această carte, ar ieși altceva, mult mai bun, mult mai cutremurător, iar cei ce povestesc vor fi mai puțin mecanici, mai relaxați, mai sinceri și mai atenți cu propriile lor sentimente și amintiri.