Geralt este unul dintre vânătorii de monștri deveniți deja banali pe tărâmul creat de Sapkowski, vânători atât de necesari în timpurile vechi pentru a apăra poporul de violența creaturilor întunecate. Acum vânătorii nu mai sunt atât de doriți de oameni. Se spune că monștrii sunt pe cale de dispariție și vânătorii doar tulbură pacea, profitând de naivitatea oamenilor și de legendele povestite seara la marginea focurilor.

Geralt știe bine însă că adevărul nu e de partea mulțimii. A văzut de-a lungul timpului mai mulți monștrii decât știu unii să numere și deși și-a făcut treaba tot timpul, numărul lor nu a scăzut. Ba, din contră. Pare să crească pe măsură ce trece timpul. Răutatea oamenilor, blestemele lor, intrigile politice hrănesc din plin ființele întunecate.

Pentru cei care au jucat pe calculator The Witcher – una dintre cele mai celebre serii în lumea jocurilor pe calculator a ultimilor ani – volumul recent tradus la Nemira oferă câteva imagini binecunoscute, dar și șansa de a cunoaște mai bine personajele și contextul jocurilor. Pentru cititorii obișnuiți, Andrzej Sapkowski imaginează un ev mediu plin de creaturi care pândesc în întuneric. Volumul, deși scris sub forma unor povestiri, are o structură destul de ușor de urmărit. Povestire cu povestire, legenda din jurul vânătorului Geralt capătă din ce în ce mai multă culoare. Și fiecare slujbă primită promite câteva pagini de foarte bună calitate. Un fantasy atipic, însă binevenit într-o lume dominată de fantasy-ul anglosaxon.