Tropice tâmpe expune extraordinara poveste a exploratorului Stanley ce primește extraordinara misiune de a dejuga planurile unor cocalari ordinari care vor să asfalteze jungla africană, stricând astfel frumusețe de ecosistem natural și (aproape) virgin pe deasupra. Firește, nu este de bonton să dezvălui din cronică dacă va reuși sau nu. Pot spune doar că aventurile prin care a trecut merită oricum mult mai multă atenție decât deznodământul în sine al poveștii. Și cum s-ar fi putut să fie altfel, când ai ca tovarăși în misiune, eroi destoinici ca: poștărița Catrinel, agentul secret Nick Tallop, pe nimeni altul decât Tarzan, pe haiducul Tanganyika, nedespărțit de calul său vorbitor, Rambo, pe Aurora Boreală, agent special al Comisiei Internaționale pentru Drepturile Omului de la Helsinki, pe vrăjitorul Yankwu, pe brigadiera Patricia și chiar pe planetarii lui Captain Planet, cu el cu tot.
Și dacă tot am înșirat această armată desprinsă parcă din Povestea lui Harap Alb de Ion Creangă, cred că nu strică să spun aici că povestea lui Stanley este străbătută de spiritul lui I.L. Caragiale, sfredelită pe alocuri cu incizii din Sadoveanu, pigmentată cu Sun Tzu, condimentată cu Nicolae Oprea Dinu (poet român uitat de istorie) și asezonată de duhul autorului popular anonim și colectiv, lesne creator de balade haiducești. Cu alte cuvinte, poftă bună la lectură!
