Julian Barnes nu iartă, asta o ştim cu toţii. Realismul cu care tratează fiecare subiect în parte e mai tăios decât orice închipuire. De fapt, limita dintre ficţiune şi meditaţie e atât de fină încât nici nu îţi dai seama când ajungi prins în plasa gândurilor negre ale autorului presărate cu un umor de cea mai buna calitate.

După Nimicul de temut, Julien Barnes ne vorbeşte din nou despre bătrâneţe şi moarte, despre căsnicie, despre dragoste, despre experienţele cele mai comune şi despre cele personale, depăşind, aşa cum face mereu, timpul şi spaţiul, inventând poveşti despre oameni adevăraţi şi dându-le vieţi autetice celor inventaţi.