Alegând să citesc această carte mi-am zis că am nevoie să citesc ceva diferit. Aveam o poftă de filmele noir ale anilor '40, iar cartea aceasta mi-a satisfăcut ambele pofte, căci am dat peste un roman diferit, scris in stilul noir, pentru care devenisem nostalgică. Așa s-a făcut că am întâlnit un tip de roman cu care nu am mai avut contact până acum.

„Trilogia New York-ului” este compusă, de fapt, din trei romane care sunt legate prin misterul ce le îinconjoară și analiza filosofică asupra temei identității, dar și referințe pe care le conțin unele către celelalte. În fiecare roman, atenția noastră se îndreaptă asupra unei persoane care și-a pierdut sau treptat pierde noțiunea de sine. Cele trei romane sunt scrise despre detectivi cu predilecție pentru literatură și filosofie sau despre scriitori ce suferă din cauza scrisului. Romanele sunt presărate cu referințe din literatura clasică și cu interpretări originale ale acestora.

În primul roman, „Orașul de sticlă”, scriitorul Daniel Quinn este confundat cu detectivul Paul Auster și i se cere ajutorul într-un caz delicat. Scriitorul Daniel Quinn, aflat de multă vreme într-o încercare continuă de uitare de sine, îmbrățișează fără să stea prea mult pe gânduri ușurătatea noii vieți și misterul ce pare să i-l ofere noua slujbă de detectiv.

Detectivul Blue, din cel de-al doilea roman, „Fantomele”, se pierde pe sine în noua lui viață aranjată, în care tot timpul pe care-l are trebuie să și-l dedice urmăririi unui om ce pare să nu facă nimic toată ziua.

În ultimul roman, „Camera încuiată”, un scriitor ce nu reușește să scrie nimic, se trezește cu întreaga operă genială a prietenului său din copilărie, lăsată lui pentru a decide dacă merită publicată sau nu. Acesta o publică și trăiește viața pe care prietenul lui nu a vrut-o, înlocuindu-l complet, dar ceva nu îl lasă să se bucure de această viață.

„Trilogia New York-ului” merită citită, fiind o carte captivantă. Această carte te lasă vrând mai mult, dar pentru mulți cititori, acesta nu este decât un alt plus.