Trei povestiri. Atât de simplu și-a denumit Umberto Eco cartea pentru copii, pe care a realizat-o împreună cu Eugenio Carmi, căruia i-a revenit rolul de a o împodobi cu desene simpatice și sugestive. În prima povestire este vorba despre niște atomi buni la suflet (ca toți atomii de altfel), care s-au trezit captivi într-o grămadă de bombe atomice. În momentul în care își dau seama că acele bombe pot distruge lumea și chiar o vor face, întrucât generalul ce le deține nu se va lăsa până nu va declanșa războiul, atomii se sfătuiesc între ei și se hotărăsc să evadeze din bombe. Astfel, deși lansate, acestea se vor doveni complet inofensive. 

În cea de-a doua povestire, trei cosmonauți, unul american, unul rus și unul chinez, aterizează cu succes pe planeta Marte. Aici întâlnesc un marțian atât de diferit de oameni, încât se decid imediat să-l distrugă. Se vor răzgândi însă în momentul în care acesta se va dovedi un marțian cu profunde sentimente umane. În cea de-a treia povestire, un împărat înfumurat, care vrea cu tot dinadinsul să descopere un tărâm nou-nouț pe care apoi să-l civilizeze, trimite în spațiu un Explorator Galactic. Acesta descoperă planeta Gnu, populată de gnomi prietenoși, care inițial iau în calcul ideea de a primi civilizația de pe pământ. Dar când descoperă câte lucruri nu sunt în ordine pe planeta noastră, se răzgândesc. Însă fac la rândul lor o propunere foarte tentantă. 

Cele trei povestiri „galactice” ale lui Umberto Eco, scrise cu simplitate, ca în joacă, tratează probleme dintre cele mai serioase, surprinzând marile maladii ale civilizației actuale. Demersul său de a dedica această carte copiilor, altfel spus celor ce reprezintă generația viitoare, a fost modul său de a trage un binevenit semnal de alarmă în conștiința încă nepătată a acestora, în speranța că măcar ei vor reuși să aducă schimbarea în bine a omenirii și însănătoșirea planetei noastre.