Arno, locatar al primului etaj, îi mărturisește celui mai bun prieten al său experiența de viață pe care a trăit-o recent, în urma căreia a rămas cu două mari complexe de vinovăție: unul față de fetița sa pe care, din neglijență, a lăsat-o pradă obsesiilor unui bătrân ciudat, provocându-i astfel o traumă serioasă, iar al doilea față de soția sa, pe care într-un moment de slăbiciune a înșelat-o. La etajul al doilea, Hani îi scrie o lungă scrisoare prietenei sale din adolescență în care îi mărturisește, cu lux de amănunte, mai degrabă pentru a se convinge pe sine de veridicitatea faptelor sale, despre cum l-a găzduit câteva zile pe cumnatul ei dat în urmărire generală, fără știrea soțului ei, riscând să-și pună copiii în pericol, ba chiar riscându-și propria viață și mai ales, despre cum s-a lăsat sedusă de farmecele acestuia și l-a sedus la rândul ei. La cel de-al treilea etaj, Devora, o fostă judecătoare ieșită la pensie, îi vorbește soțului său decedat, Michael, prin intermediul unor înregistrări pe banda magnetică a unui robot telefonic, despre cum s-a lăsat sedusă de un alt bărbat și cum acesta a reușit să o repună în legătură cu fiul lor, despre care nu mai știau absolut nimic de foarte mulți ani. 

Așadar, trei etaje, trei povești de viață. Ce au ele în comun? Multe! În primul rând faptul că toate au la bază relații tensionate între soț și soție și între părinți și copii. Apoi, fiecare dintre cele trei personaje-naratoare are cel puțin un mare secret față de soț sau soție, secret ce ar putea arunca în aer echilibrul fragil al familiei (nu mai este cazul pentru familia de la etajul al treilea), și nu în ultimul rând, fiecare simte nevoia de a se destăinui, de a se mărturisi, fapt ce pune sub lupa psihologică conceptul de mărturisire. De altfel, fiecare dintre cele trei povești este puternic psihologică, chiar existențialistă, autorul strecurând printre rânduri teorii din repertoriul freudian. Mai mult decât atât, Eshkol Nevo reușește să imprime fiecărei povești și o mare doză de suspans, ceea ce o face de-a dreptul devorabilă, dependența de lectură insinuându-se discret, încă de la primele pagini ale celei dintâi povești.