Dacă tot am început să vă povestesc depre Valérie Perrin, voi continua tot cu ea.

Cel de-al doilea roman al ei pe care l-am citit a fost ultimul apărut, și anume “Trei”. Eram foarte curioasă să văd dacă impresiile mele despre stilul lui Valérie Perrin se păstrează și la acest roman. Trebuie să mărturisesc că da. Neidentificându-mă cu niciunul dintre personajele ei, am trăit, am respirat, am suferit, am iubit, am mințit, am trădat, am alinat alături de fiecare dintre ei. Este un carusel de emoții în care am simțit că deopotrivă sunt cel care minte și cel care este mințit, sunt cel care suferă și cel care alină, sunt cel care iubește și cel care este iubit...

Este un roman care se citește în zilele libere, pentru că, odată început, îți va fi greu să îl lași din mână.

Fun fact: Aproape doua treimi din roman am trăit cu impresia că există un viciu de traducere. Veți afla singuri de ce.