Oricât mi-aş dori, nu am ocazia să stau în fiecare zi de vorbă cu oamenii care au făcut istoria şi nici măcar cu cei care au scris-o. Mă mulţumesc cu  amintiri, biografii sau cărţi de cercetare. Asfel că apariţia unui interviu cu Neagu Djuvara nu putea decât să mă  bucure, iar entuziasmul meu s-a dovedit justificat pentru că discuţia dintre cei doi istorici nu îţi lasă doar gustul profund al autenticităţii, dar este atât de vie, încat rămâi, nu o dată, cu impresia că tu însuţi, cititorul, eşti cel care pune întrebările şi care ascultă, în tihnă, răspunsurile. Şi, cum spuneam, doar rar mi se iveşte această ocazie.

Singurul regret este că, poate, discuţia a fost întreruptă prea curând. Şueta ar mai fi putut continua, iar ceştile de ceai au rămas încă pline pe jumătate în aşteptarea următorului prilej de dialog.