Revendicându-se de la Portocala mecanică, prin personajul lui Alex, şi, într-o oarecare măsură, de la Viaţa şi opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman, prin digresiunile şi jocurile pe care le foloseşte, Totul este iluminat construieşte două fire narative, pentru a spune, pe rând, povestea lui Jonathan şi a călătoriei sale în Ucraina, şi povestea ștetl-ului Trachimbrod. Parcurgând cele două fire narative, cititorul descoperă nu doar cât de strâns legate sunt acestea, dar şi evoluţia protagoniştilor, de la Trachim şi Brod la Alex şi Jonathan. Astfel, romanul revalorifică trecutul, legătura cu acesta şi, mai mult decât orice, poziţia şi valoarea povestirii în postmodernism. Totul este iluminat e un roman, când emoţionant, când amuzant, despre prietenie, despre maturizare şi, poate mai presus de toate astea, despre împăcare.