Literatura rusă i-a fascinat pe cititorii români dintotdeauna. Începând cu marii clasicii ai romanului rusesc: Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Gogol sau Turgheniev, trecând prin modernii Soljenițîn, Pasternak sau Makine și continuând, până astăzi, cu Ulițkaia, Vodolaskin sau Șișkin, sentimentul de înfrățire sufletească între români și ruși s-a perpetuat fără fisură. De bună seamă că la fortificarea acestei legături speciale au contribuit și poeții ruși, indiferent de perioada în care aceștia s-au afirmat, de la clasicul Pușkin, la modernii Esenin, Harms sau Maiakovski. Firește că un cititor avizat va fi observat că în materie de poezie, nu ne-au mai parvenit noutăți de dincolo de Urali. În anul 2008, a apărut în traducerea lui Leo Butnaru, antologia „100 de poeți ai avangardei ruse” (Editura Ex Ponto, Constanța). Dar, fiind o ediție cu un tiraj nu prea generos, aceasta nu s-a răspândit decât în medii răstrânse. Astfel încât, dorul cititorilor români după poezia rusă a rămas în mare parte nealinat.
Asta până astăzi, când poeții Veronica Ștefăneț și Victor Țvetov au realizat o nouă antologie de poezie rusă contemporană, reînodând firul fiorului liric ruso-român. Această antologie adună la un loc 17 poeți ruși contemporani, aparținând mai multor școli sau curente poetice, unii deja maturi, alții foarte tineri, dar dovedind deja nerv și viziune artistică din belșug. Poezia de astăzi a rușilor este, din punct de vedere estetic și programatic, conectată cu toate marile literaturi ale lumii. Comparând-o strict cu poezia română contemporană, aș risca să spun că cele două se îngemănează, întâlnindu-se, adeseori, la nivelul vibrației poetice. Poate și pentru că cele două societăți, rusă și română, s-au confruntat în ultimii 50 de ani cu probleme asemănătoare, dintre care aș menționa doar regimul comunist, cu opresiunile și ororile sale, care își întinde umbrele până în zilelel noastre. Dacă ar fi să mă refer la conținut, aș zice că în poezia rusă contemporană se întâlnesc cam toate sentimentele specifice tinereții: iubirea înflăcărată, suferința cruntă, durerea acerbă, frustrarea nedisimulată, revolta militantă, curajul nebun de a spune tot ce simți, fără pic de autocenzură. Aș spune chiar că este la fel ca la noi. Doar că este ca la ei, ca la ruși.
