Nu vreau să stric plăcerea lecturii nimănui cu această recenzie, așa că mă voi rezuma la cîteva rînduri despre ce am apreciat și ce nu mi-a plăcut. Romanul de debut al lui Celeste Ng recapitulează firele mai mult sau mai puțin delicate care au condus la moartea personajului Lydia, vrînd să arate, pe scurt, că dinamica familiilor este întreținută de proiectarea așteptărilor unora și încercarea celorlalți de a le satisface. Desigur, fiecare familie are tipicul său, dar Ng vorbește aici despre presupusul enfant prodige, cel îngenuncheat încetișor de proiecțiile și exigențele unei familii bîntuite deja de umbra eșecului și a nevoii de integrare. Încărcătura psihologică a romanului este, așadar, una considerabilă. Oarecum subtilă, falsa prezentare a romanului ca fiind un thriller are un rol moralizator, cred: în raport cu moartea, cruzimea criminalului și lipsa de înțelegere care duc la o sinucidere au valențe asemănătoare. 

Acestea fiind spuse, mi s-a părut că autoarei îi lipsește o anumită finețe în conturarea personajelor, în stabilirea ritmului povestirii și în construcția dialogului.