Pe Gellu Naum nu l-aș schimba cu una, cu două. Un autor cu vînă și cu spirit copilăresc, nu știi dacă te plimbă printre rime sau pe meleaguri de neuitat. Despre Apolodor știm cît este de năstrușnic și cîteodată de neajutorat, însă mereu reușește să o scoată la capăt și ajunge acolo nici cu gîndul nu gîndești, nici din ochi nu socotești. Pe domnișoara Poimîine s-ar putea să o cunoaștem cu toții, e cea care a dat timpul înainte și de aceea am crescut mult prea repede, nu mai avem vreme de nimic, anotimpurile se schimbă rapid și secundele zboară fără să ne dăm seama. Însă în ajutorul Timpului vor veni cîțiva spiriduși. Matilda e fetița – minune care trece printr-o gramadă de întîmplări care mai de care mai haioase, citește atît de mult încît toată lumea rămîne uimită, calculează foarte repede cîrduri de cifre, le face farse părinților, scapă o școală întreagă de o pacoste de directoare. O carte amuzantă și musai de citit și de zîmbit. Regele tuturor sălbăticiunilor nu e greu de ghicit că e un băiețel nu prea cuminte, ilustrațiile cărții sunt minunate. Sălbăticiunile reprezintă partea pusă pe șotii și pe năzdrăvănii a fiecăruia dintre noi în copilărie.
Îmi imaginez cărțile ca pe o mulțime de guri care strigă în continuu să fie citite.
