Toată lumina pe care nu o putem vedea orbește cititorul care încearcă să citească volumul lui Doerr. Parcă ești pus în fața unui soare pe cale să explodeze și, din cauza luminii prea puternice, nu mai poți să discerni nimic în jur , ai impresia că ești în întuneric, când de fapt ești orbit tocmai de prea multă lumină… Asta este lumina pe care nu o putem vedea…
Două destine sunt urmărite paralel: Marie-Laure, o tânără franțuzoaică oarbă, și Werner, un tânăr neamț genial care urmează să se înroleze în Wermacht-ul care va invada și supune Franța.
Povestea celor doi e tragică, cum altfel, iar scriitura plină de metafore a autorului potențează și mai mult tragismul vieții acestora, implicând afectiv cititorul într-un mod, zic eu, abuziv.