O cărțulie care reușește. Un personaj care străbate tărâmul amintirilor și le îmbogățește construind o poveste magică, în sensul realismului magic al lui Márquez. Nu se compară în termenii obișnuiți ai comparației cele două nume, dar cred că Horațiu Mălăele a scris Tehomir având un mic Macondo în minte (sau în suflet, nici nu știu).

E prima carte scrisă de actor, în 2022 au mai apărut două volume (poezie și proză), dar nu e spațiul aici pentru discuția despre ce rol i se potrivește mai bine lui Horațiu Mălăele, actor, regizor, scenarist sau scriitor. Textul din Tehomir pornește din satul real cu același nume, se pare, satul bunicilor actorului, loc în care a petrecut multe vacanțe. Însă vacanța aceasta, aceasta care e prilejul textului amintit este și momentul unei povești fabuloase despre iubire, tăceri, naivități și curaj, dar, mai mult decât atât, despre viață, viața cea adevărată a trăirilor universale ale ființei umane.

Deși e o carte de citit între câteva stații de autobuz, Tehomir este încă un argument că într-un spațiu mic poate încăpea o lume imensă!