Robert Șerban este un caz atipic de poet. În sensul că, spre deosebire de majoritatea colegilor de breaslă care se reinventează periodic căutând noi și noi forme poetice în care să-și exprime ideile și sentimentele, lăsând uneori impresia că încă nu și-au găsit stilul și locul în panoplia poeziei, el dovedește cu noul volum de poeme, intitulat „Tehnici de camuflaj”, că a găsit formula câștigătoare. Spun aceasta întrucât această nouă apariție editorială vine în continuarea firească a precedentelor: „Puțin sub linie” și „ascuns în transparență”, atât din punct de vedere al mesajului poetic, cât și din acela al esteticii abordate: adică, pilule de înțelepciune surprinse în imediatul vieții cotidiene, formulate într-o manieră aparent simplistă, ce atacă, în fond, transcendența. Astfel, putem spune despre Robert Șerban că este un poet cu rădăcinile bine înfipte atât în iluzoriul realității cotidiene de unde își extrage subiectele, cât și în tăria transcendenței, de unde își extrage puterea creatoare.