Moldova nu a fost constant o victimă a  Imperiului Otoman, ba chiar, sub conducerea lui Ştefan cel Mare, i-a atacat pe otomani. De fapt, Moldova sub Ştefan cel Mare a fost în conflict şi cu Valahia condusă de Vlad Ţepeş (cu care relaţiile nu erau deloc cordiale). Mihai Viteazul nu a făcut demersuri pentru unificare şi nici măcar nu a avut o viziune statală a celor trei principate. Epoca fanariotă este, de fapt, un construct istoriografic, iar monopolul otoman şi imaginea Mării Negre ca lac turcesc sunt doar într-o minimă măsură adevărate.

Selecţia de articole şi studii ale lui Bogdan Murgescu privind perioada medievală resuşeşte, cel puţin, să pună sub semnul întrebării o sumă de certitudini pe care istoria învăţată la şcoală ni le oferea. Aceeaşi rigurozitate a cercetării care a pus la loc de cinste România şi Europa. Acumularea decalajelor economice vine să garanteze şi de data aceasta acurateţea informaţiilor, întemeierea teoriilor şi plauzibilitatea demitizărilor.