Taras Bulba este un cazac pur-sânge pentru care neatârnarea în fața polonezilor, dușmanii de moarte, este la fel de sfântă ca religia creștin-ortodoxă. Așa că, atunci când războiul amenință din nou hotarele stepei ucrainiene, el își ia cei doi fii, Andrii și Ostap, proaspăt întorși de la studii și pornesc la luptă. Andrii, fiul cel mic, era îndrăgostit din timpul studiilor de o poloneză, iar de dragul acesteia își va trăda și familia și neamul și crezul, trecând de partea dușmanului. Va sfârși tragic, fiind ucis de propriul tată, care nu îl va cruța atunci când fatalitatea războiului îi va pune față în față. Îndureratul tată nu va avea parte nici de cel de-al doilea fiu, Ostap, acesta fiind prins ostatec și maltratat chiar în fața ochilor săi. Va sfârși la rândul său ars pe rug de polonezi, plătind astfel cu viața dragostea de țară ce-i fusese crez la fel de sfânt ca dragostea de Dumnezeu. 

Taras Bulba este poate cea mai dramatică operă a lui Gogol, atât prin prisma tragediilor familiale ce marchează punctul culminant al poveștii, cât și prin aceea a atrocităților războiului ce străbat întreaga narațiune, pe care clasicul rus le descrie într-o manieră în egală măsură poetică și dramatică, ce amintește de marile epopei militare ale Antichității și ale Evului Mediu european.