Într-o dimineață, Andrei, un copil ca oricare altul, se trezește gândac. Hm... Asta seamănă cu Metamorfoza lui Kafka. Da. Dar Andrei nu știe. Lui i se pare super să fie gândac. De fapt, se prea poate să i se pară super doar pentru faptul că este... altfel. Oricum, este singurul căruia i se pare super. Pentru că noua lui înfățișare va bulversa cu totul întregul oraș și va genera o serie de peripeții ce par a nu mai avea sfârșit. Oare cum se vor încheia toate acestea? Nu vă pot spune decât că finalul acestei aventuri l-ar face invidios și pe Kafka, în persoană. 

Super! Sunt un gândac! nu este doar o Metamorfoza pe înțelesul copiilor. Iar autorul nu a recurs la această analogie doar de dragul de a pastișa un clasic al literaturii universale. Cartea aceasta spune în primul rând o poveste despre riscul de a fi diferit. Este o metaforă deghizată în hainele tragi-comicului de situație, a problematicii non-stereotipurilor de orice fel. Morala este simplă. Fiecare om este unic în felul său și inevitabil diferit de ceilalți. Diferențele pot fi mai profunde sau mai puțin profunde, dar nu sunt niciodată altceva decât diferențe. Iar dacă îl accepți cu ușurință pe cel ce se diferențiază de tine doar prin faptul că are ochii verzi, în timp ce tu îi ai căprui, de ce nu l-ai accepta cu aceeași ușurință pe cel care este, de exemplu, mult mai introvertit decât tine; care poate este infirm, sau la capătul opus, are vreo mână în plus.

O lectură obligatorie pentru copii, dar și pentru părinți. Fiecare avem de învățat din ea!