Cu toate că n-a fost aşa chiar din faşă, Chinaski era un puşti dur pe vremea când creştea în Los Angeles şi descoperea indiferenţa umană şi binefacerile alcoolului. “Şuncă pe pâine” recostituie intrarea în adolescenţă a lui Hank, modelată de alienarea şi ura crescândă faţă de un cămin disfuncţional, de încăpăţânarea sa de a se integra într-un grup, frustrat mereu de jindul nemărturisit de a fi acceptat. Pentru cei care au citit din proza lui Bukowski, Şuncă pe pâine poate fi un pic dezamăgitoare, vizibil forţată să construiască un personaj consecvent cu sinele său matur. Cu toate acestea, mici crâmpeie de sinceritate salvează textul, şi spiritul scriitorului, vag iţit de după cortină, răscumpără autobiografia eşuată.