Un roman simplu cu descrieri scurte, fără prea multe artificii; o poveste de dragoste fără a deveni subiect de telenovelă. Astfel se poate caracteriza succint ultima carte a lui Haruf, publicată postum. Addie și Louis reușesc, chiar la vârsta pensionării, să regăsească bucuria de a se îndragosti și de avea o viață normală de cuplu. Se plimbă, merg la film, au grijă de nepoțelul ei, chiar cumpără un câine, comportându-se ca doi adolescenți a căror relație nu este aprobată de bătrânii orășelului. Dar cel mai important, se cunosc din ce în ce mai bine (lucru ce nu se întâmplase, chiar dacă erau vecini de zeci de ani) povestindu-și viețile noaptea, în pat, la adăpostul întunericului. Chiar dacă intervenția fiului lui Addie duce la o ruptură între cei doi (singurul eveniment ce dă o notă dramatică romanului), conexiunea dintre cei doi vârstnici este deja înrădăcinată până la sfârșitul vieților lor. O carte plăcută, relaxantă, cu o doză de optimism pentru iubirea ce poate apărea oricând.