Cu siguranță toată lumea a auzit despre Veneția, orașul italian construit „pe ape” și de asemenea mulți dintre voi veți fi auzit despre insula Murano, aflată mai la miazănoapte, celebră pentru că acolo se fabrică minunatele și mult râvnitele vaze, servicii, bibelouri și bijuterii din „sticlă de Murano”.

Tot acolo s-a născut și povestea sau legenda suflătorului de vise, pe numele lui Zorzi Baleri. Acesta era orfan și pentru a supraviețui, intrase de copil ca ucenic la cel mai înstărit meșter sticlar din Murano, Pietro Spalato, care mai degrabă îl exploata decât să îi facă viața mai ușoară. Mai mult decât atât, atunci când Zorzi și-a zdrobit un picior, scăpând pe el o bucată mare de sticlă, Spalato l-a aruncat în stradă, considerând că nu mai are nevoie de el. Din nefericire, nici ceilalți meșteri sticlari nu l-au primit ca ucenic, așa că Zorzi, care dorea din tot sufletul să învețe meseria de suflător în sticlă, intra noapte de noapte în câte un atelier și exersa până spre dimineață când se strecura afară pentru a nu fi prins de proprietarul atelierului. Viața lui însă a luat o turnură deosebită în seara în care l-a întâlnit pe Giacomo, un cerșetor de zece ani, pe care îl ia cu sine în atelier și pentru care, fără a ști exact cum a reușit, a suflat primul vis. Primul din multele vise pe care de atunci le-a suflat necontenit pentru toți copiii Veneției și poate nu numai pentru ei. Însă nu i-a fost nici lui tocmai ușor. Căci în calitatea sa de suflător de vise „amenința” afacerile suflătorilor de sticle, care se temeau că Zorzi o să le fure meseria. Dar cum soarta ține mereu cu cei buni la suflet, a reușit să scape de probleme, a devenit cel mai bun suflător de vise, ba chiar și-a format ucenici care au dus mai departe secretul acestei îndeletniciri minunate.

Povestea aceasta, tristă dar cu final fericit, ne arată tuturor că dacă ai un vis și muncești pentru el foarte mult, fără să te lași doborât de grijile și problemele vieții, acesta se va îndeplini mai devreme sau mai târziu, iar satisfacția dobândită va fi cu atât mai mare, cu cât și greutățile doborâte pe cale, au fost mai greu de înfrânt.