Dacă există atâtea romane care tematizează drama bolnavilor incurabili sau a pacienţilor în fază terminală, romanul lui John Green face notă discordantă, pentru că ne propune o perspectivă cu totul diferită. Hazel, personajul principal, nu este doar o adolescentă aflată într-o remisie miraculoasă, care se luptă cu propria condiţie şi cu spectrul morţii iminente. Ea este, în primul rând, o persoană inteligentă, cu un simţ al umorului pronunţat, cu rebeliunea şi maliţiozitatea caracteristice vârstei, care se îndrăgosteşte şi îşi trăieşte povestea de dragoste, bucuriile şi dezamăgirile la modul absolut uman. John Green lasă la o parte valul protector în care îi învăluim pe cei aflaţi în astfel de situaţii şi prin care îi dăm cumva la o parte din ecuaţia existenţei, reamintindu-ne că şi pentru aceştia viaţa interioară se desfăşoară după aceleaşi reguli şi singura diferenţă e o chestiune de condiţie.