O pictură pe care tânărul Theo Decker o șutește din muzeul în care o bombă îi omoară mama îl va bântui toată viața. Theo va păstra pictura cu sticletele ținut prizonier înfășurată în fețe de pernă și mumificată cu benzi de scotch. Nu se uită la ea, dar o păstrează cu o sfințenie ușor bolnavă. Sticletele este prizonierul pânzei, Theo este prizonierul vieții sale distruse de un atentat cu bombă care i-a răpit mama.

Donna Tartt a reușit să câștige Pulitzer-ul cu romanul Sticletele. Un bildungsroman care, comparat cu Pastorala americană a lui Roth, riscă să pară pueril. Însă, dacă se ia la trântă cu orice alt roman din zona genului thriller, are toate șansele să rămână o carte bună. Dacă nu ai pretenții la o scriitură formidabilă și dacă-ți plac panseurile filosofice numai bune de a fi rostite în public pentru a impresiona audiența, Sticletele este cartea perfectă.

O mie de pagini ideale pentru vacanța de vară, pentru concediul de la malul oricărei mări sau lac, Sticletele propune o aventură în care dragostea de artă și dependența de droguri alături de răsturnări de situație specifice spargerilor elaborate se îmbină armonios.