Despre această carte cu nume de sticlă ai fi tentat să spui că reprezintă un soi de antologie a poeziei românești. Dar nu poți, pentru că autorii au ținut să avertizeze ab initio: „Aceste două albume NU sunt și NU vor să fie o antologie românească. Ele sunt rezultatul unui demers pur artistic”. Iar în acest caz nu îți rămâne decât să sporovăiești despre actul artistic ce dă greutate acestei lucrări. Și de fapt chiar așa și este, întrucât fiecare poem al fiecărui poet este însoțit de câte două poze incontestabil artistice, prima înfățișând maestrul la masa de lucru, iar a doua dichisindu-i chipul pe eticheta sticlei de... poezie, la care se adaugă o fotografie la fel de artistică cu manuscrisul olograf al poemului citat sau citit.
Așadar, antologie, neantologie, dar cu siguranță o sărbătoare a poeziei, a culorii, a dandysmului, a farafastâcurilor, a fitzelor și schitzelor poetice, a autografelor și poate chiar a agrafelor și, bineînțeles, a sticlelor pentru minte, inimă și literatură.

P.S.: Dacă aș reda lista tuturor poeților surprinși aici cu poezia curgându-le prin vine, ne-am vedea cu toții în fața unui pomelnic de nume cu răsunet, dar fără de sunet. Așa că identificați și voi ce puteți pe copertă, iar ce nu, deschideți cartea și citiți la rând!