Se spune că a fost odată un oraș numit Mestecășiînghite. Era asemănător în toate celorlalte orașe: avea case, blocuri, bulevarde, mașini, ba chiar și o școală. Singura deosebire era aceea că la ei nu existau magazine alimentare. Și asta dintr-un motiv foarte simplu: clima unică în lume. Aici, toate alimentele cădeau din cer: ploua cu supă sau suc, ningea cu piure de cartofi și mazăre, iar când vântul aducea crenvurști, se iveau imediat și nori de muștar. Toți erau mulțumiți cu mâncarea care le pica din cer. Până într-o zi când vremea a luat-o razna și mâncărurile au devastat orașul, forțându-i să pornească în căutarea unui ținut mai prietenos.
Povestea aceasta haioasă are însă și un înțeles cât se poate de serios. Ne învață că în viață nu trebuie să așteptăm să ne pice totul din cer, că trebuie să muncim pentru fiecare lucru pe care ni-l dorim, că abia atunci putem prețui cum se cuvine binele ce ni se întâmplă. Și ne mai învață ceva: că în lume se mai întâmplă și lucruri mai puțin plăcute, și chiar catastrofe, și că împotriva acestora nu putem lupta, ci doar ne putem apăra pe noi înșine și pe cei dragi cât mai bine cu putință, iar la nevoie să ne adaptăm noilor condiții de viață.
