Oare la ce sunt bune poveștile dacă nu se întâmplă și în realitate? La ce bun să te lași răpit de dragostea pentru un persoanj de poveste dacă el nu prinde viață în lumea ta, în lumea reală? Dar oare, poveștile chiar sunt sortite să se desfășoare strict între coperțile unei cărți sau în lumea iluzorie a imaginației? Povestea aceasta ne demonstrează că nu. Că o poveste nu este doar o poveste, ci poate fi o istorie reală. Cu două condiții: să crezi în ea și să ai curaj să faci parte din ea. Odată ce ai intrat în poveste poți să aduci la viață toate personajele de acolo. Și firește că te poți îndrăgosti de personajul preferat. Și dragostea să se împlinească, să fie cât se poate de reală.
Spărgătorul de nuci, povestea în care șoarecii și oamenii se războiesc pentru o nucă tare și în care o păpușă se jucărie se transformă într-un soldat frumos și curajos este, alături de Povestea de Crăciun a lui Charles Dickens, una dintre cele mai îndrăgite povești dedicate sărbătorii acesteia din toate timpurilor. Ea a fost adaptată atât pentru teatru cât și pentru spectacol de balet, bucurând an de an sufletele sutelor de spectatori și cititori.
