Mai adusesem eu vorba că scriitorii de cursă lungă își canalizează o obsesie în muncă, o temă ce se insinuează în mai tot ce scriu. Lavinia Braniște nu face excepție. Scriitura ei se concentrează pe f...

Mă așteptam la ceva mai 'raw', mai nefinisat, mai roman de debut. Nu e. Scriitura e un exercițiu elegant de minimalism utilitar deși povestea nu-i chiar simplă. Interior Zero nu duce lipsă de personaj...

O carte ca un mozaic îmbinat cu mare atenție doar pentru a cădea victimă ciocanului la câteva momente după asamblare. Țepeneag întâmpină cititorul cu un sac de cioburi pe care le deșartă pe jos și ple...

Când a fost publicat, „Sonia ridică mâna", al doilea roman al Laviniei Braniște, se bucura de o recepție pozitivă. Printre onoruri se numără și premiul „Sofia Nādejde". Cert e că, odată cu romanul ăst...

Dacă știți cine a fost Simeon stâlpnicul, aveți deja o idee cam pe unde ajunge romanul lui Cimpoeșu. Dacă nu, căutați-l pe net că e la un click distanţă. Long story short, nea Simion e un cizmar din B...

Există autori pentru care scrisul poate deveni o povară. Chuck Palachniuk își amintește cum trecea deseori pe lângă muncitori pe un șantier și era instant cuprins de un sentiment de vinovăție și de no...

Un alt cotor de carte ce se pierdea prin marea de nume și titluri de pe raftul de Ego proză și care nu mi-a făcut cu ochiul decât după ce Simona Goșu a câștigat premiul Sofia Nădejde pentru debut. Și,...

Am avut tot timpul un sentiment de alergie față de hoteluri și mai ales față de camerele de hotel. Natura lor impersonală, tablouri urcate pe pereți cine-știe-când și de ce de vreun designer de interi...

Îmi imaginez că nu e ușor să fii înrudit cu ditai autorul și să scrii la rândul tău. Brian Herbert, Joe Hill, Owen King vor rămâne, cel mai probabil, împotmoliți în conștiința colectivă drept copii ai...

Recitindu-l acum pe Bocai, mi-am adus aminte de un citat din Vodolazkin: „Mi se pare că viața e atât de interesantă încât, dacă o redai în mod autentic, o să îți iasă." Autenticitate găsim din plin în...