Fiecare dintre noi are metoda sa proprie de a trece peste perioadele dificile din viață. Ce se întâmplă însă atunci când un psihoterapeut trebuie să se lupte cu sentimentele născute de vestea unei boli incurabile, iar medicii îl anunță că nu mai are de trăit decât un an? Încercând să se obișnuiască cu ideea morții și să se împace cu reușitele și nereușitele sale, Julius Hertzfeld întâlnește un fost pacient pe care nu reușise să îl vindece și care îi oferă o soluție neașteptată în studiul filosofiei lui Schopenhauer.

Yalom reușește cu succes să pună în paralel viața singuratică a lui Schopenhauer cu cea a unui adept de-al său ce trăiește în secolul XXI încercând să arate cum dialogul, deschiderea în fața celorlalți și încrederea în oameni pot transforma viața unui om. Filosofia pesimistă a filosofului german este combinată cu psihoterapia de grup, rezultatul fiind unul destul de greu de intuit. Din ambele se poate învăța câte ceva motiv pentru care, citindu-l pe Yalom, îți e greu să îți dai seama cine e profesorul și cine e învățăcelul.