Oare războiul mai reușeste să surprindă? Pagini întregi despre Primul și Al doilea război mondial s-au scris încontinuu, inclusivi de sovietici care proclamau necesitatea și gloria „Războaielor de Apărare a Țării”. Svetlana Aleksievici nu numai că a reușit să reconstituie realități ale acestor războaie dar, prin Soldații de zinc, aduce la cunoștința nu numai foștilor sovietici ci și lumii întregi ororile războiului din Afganistan. De la simplul soldat la general, de la rude îndurerate la spaima reîntoarcerii din război, toate duc la concluzia vinei generale a sistemului și a supraviețuitorilor „afgani” pentru un conflict dezamăgitor, pentru o greșeală politică ce trebuia recunoscută și pedepsită ca atare, dar trecută cu vederea sau privată de o înțelegere adecvată din partea societății. Și, la fel cum acești „afgani” nu au mai fost reintegrați în societate și priviți ca niște criminali, la fel și lucrarea documentară a scriitoarei belaruse a fost supusă oprobiului unei societăți decadente, păstrătoare a „idealului” comunist.