Cu acest nou volum de versuri, Marius Aldea propune un remake la conceptul de amintiri din copilărie. Dar amintirile lui sunt distorsiona(n)te, populate de săteni ce aduc mai degrabă a fiare decât a oameni; cu un decor gastronomic rudimentar, dar cinstit, cu modestia omului împăcat cu sărăcia sa, o copilărie și o adolescență marcate de abateri și confuzii.

Sinistra, a cărei nume este sinonim cu grotescul, este îmbrăcată și fardată în imagini dure, construite din cuvinte percutante. Nu lipsesc nici pseudo-blasfemiile specifice omului ce îl caută pe Dumnezeu, dar nu îl găsește în cuvintele celor ce ar fi trebuit să îl vestească. În acest sens, sunt reprezentativele poeziile: „sfintele muște” și „tatăl nostru care ești în pământ”. Dar peste toate acestea, poeziile lui Marius Aldea frizează prin realismul lor, pigmentat cu paradoxuri lirice ce au ca efect trezirea lucidității cititorului, în cazul în care acesta s-ar fi scăldat liniștit în apele călduțe ale conformismului iluzoriu al confortului plus-iluzoriu.