„Singurătatea e o boală cronică” reprezintă debutul în poezie al lui Alexandru Nathan Moisii. Poemele sale, concepute ca o suită de confesiuni adresate unui partener de viață, real sau imaginar, vorbesc despre angoasa celui ce se simte singur, deși trăiește zilnic într-un furnicar uman, înconjurat de tehnologii menite să faciliteze conexiunile inter-umane, sexul fiind prezent în multe forme. Pentru că adevărata cauză a angoasei este lipsa iubirii adevărate.

Discursul poetic al lui Alexandru Nathan Moisii este unul limpede și sincer, el lăsând impresia că scrie așa cum trăiește, fără atitudini jucate, nici în sensul patetismului, nici în cel al exhibării sexualității. Iar prin această atitudine el câștigă în primul rând la nivelul receptivității mesajului său, acesta putând fi bine primit de o paletă largă de cititori.