Citind pe coperta a patra a cărții unui scriitor contemporan, opinii critice „semnate” de Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu și Vladimir Streinu, rămâi în primul moment perplex. Apoi, dacă ești isteț, îți dai seama că este doar o farsă și îți revine culoarea în obraji și zâmbetul pe buze. Și iei și citești cartea. Și bine faci, căci ți se adresează. Iar zâmbetul de pe buze ți se va metamorfoza într-un râs sănătos. Pentru că vei cădea pradă unui asalt al parodiei, desfășurat fără menajamente, ba mai mult, având o tehnică militară foarte bine pusă la punct: rimă perfectă ce dă atac la baionetă, intertextualitate, infuzie de folclor, personaje neaoșe românești ce au luat deja cu asalt întreaga lume (vezi Finlandeza Haricleea, Măcelarul Magellan, Șaolin a’ lu’ Fenșui ș.a.), rafale de suprarealism, bombardamente cu umor negru. 

Între noi fie vorba, cartea asta nu o să câștige războiul cu mârlanii. Ar trebui ca aceștia să o citească și, mai mult decât atât, să înțeleagă despre cine este vorba în paginile ei. Dar deja vorbim despre utopii. Totuși, o luptă va câștiga. Împotriva nervilor victimelor de zi cu zi ale mârlanilor de noaptea minții. Adevărul este că altfel te descurci când ai la tine un gram de umor.