Încă de la începutul lumii, cu mult timp înainte de a învăța scrierea, oamenii au învățat să deseneze, creând astfel simbolurile. Prin acestea își comunicau non-verbal unul altuia gândurile, sentimentele și faptele. Ba mai mult, prin acestea își reprezentau și zeitățile cărora se închinau. Cu timpul, au învățat să și scrie. Dar simbolurile, care între timp prinseseră viață de la avalanșa de rugăciuni și trăiri cu care le însărcinaseră oamenii, au devenit nemuritoare și au rămas pe mai departe izvoare de sens. 

În mod paradoxal, chiar și astăzi, într-o societate preponderent tehnologizată, în care totul tinde să devină virtual, omul a rămas tributar într-o oarecare măsură comunicării simbolice. Poate tocmai pentru că simbolul, fiind o tainică combinație între imagine și sens sublim, rămâne acel liant între material și spiritual, între imanent și transcendent, fără de care viața omului și-ar pierde orice echilibru, orice orientare, orice logică și s-ar transforma în haos. 

Prin albumul „Simboluri sacre”, Robert Atkinson ne invită în minunata lume a simbolurilor încărcate de o energie spirituală deosebită, purtându-ne prin mitologiile unora dintre celor mai vechi popoare ale lumii: egiptenii, celții, amerindienii și maiașii; inițiindu-ne în trei dintre marile religii: budismul, taoismul și creștinismul, precum și în cele mai vechi și mai tainice mistere: mandala, tarotul și sexul sacru. O călătorie din care ne vom întoarce cu siguranță mai bogați atât intelectual, cât mai ales spiritual.