Citindu-i volumul de memorii și eseuri apărut deja la Humanitas (Șapte ani buni), eram sigur că Etgar Keret e un scriitor de cea mai bună calitate. Jucăuș, chiar năstrușnic în poveștile sale, autoironic, inventiv și amuzant, însă tot timpul căutând să surprindă cititorul, să-l pună la încercare, Etgar Keret oferă cu acest volum de proză scurtă (Și, deodată, cineva bate la ușă) o dovadă clară a dexterității sale în a construi personaje și situații, care mai de care mai ciudate și mai imprevizibile.
O bună parte din prozele sale pornesc de la situații banale, specifice tuturor mediilor profesionale din Israel. Drame în dragoste, conflicte de muncă, neînțelegeri pe stradă sau cu vecinii, mici scântei în relațiile cu prietenii sau familia, mici dispute legate de națiune sau religie. Condiția de evreu predispune spre o anumită tensiune, însă doar unele dintre texte sunt legate de această tematică și atunci când o fac sunt cinice, autoironice și de un umor cumplit.
Cele mai bune proze însă sunt cele care au în ele un miez fantastic, absurd, chiar SF. Un soț cu familie, serviciu și prieteni decide să trăiască într-o lume a sa, interioară, atunci când închide ochii și după o vreme alege să trăiască doar cu ochii închiși, pentru că în lumea lui are multe probleme de rezolvat, are o altă familie și o casă mult prea strâmtă. Un bărbat descoperă că există un spațiu, un soi de purgatoriu, în care se regăsesc toate ființele și întâmplările inventate de minciunile sale folosite ca scuză. Și nu doar minciunile sale, ci și minciunile celor din jurul său populează acel spațiu inedit. Un alt bărbat care își revine greu dintr-o despărțire își petrece timpul liber într-o cafenea pretinzând că e altcineva pentru oamenii care au stabilite întâlniri la telefon cu necunoscuți în acea cafenea. Întrând în roluri pe care le improvizează devine om de afaceri, iubit necunoscut sau amant, și viața lui capătă sens și culoare cu fiecare rol pe care îl joacă la întâmplare.
Așa că cel de-al doilea volum tradus la noi din israelianul Etgar Keret nu te plictisește și confirmă talentul său de a improviza și a imagina scenarii demne de un Seinfeld exotic. Merită citit pentru proză, pentru umor, merită citit și ca o pastilă scurtă la cafea, dimineața. Aștept noile traduceri, pe mine Etgar Keret m-a cucerit.
