Considerat de către Simone de Beauvoire a fi primul roman existențialist american, Și caii se împușcă, nu-i așa? redă un episod din timpul Marii Crize din anii ’30. Gloria și Robert, doi tineri aspiranți la viața de actor de Hollywood, ar face orice ca să scape de sărăcie. Iar una dintre salvări pare a fi maratonul de dans, ce promite un premiu considerabil perechii ce va rămâne singură pe ringul de dans. Dar acest lucru presupune săptămâni întregi de dans aproape continuu, cu foarte mici pauze între ele. Astfel, cei doi precum și ceilalți concurenți se trezesc captivi într-un carusel-coșmar, în care nimic nu mai are sens, în afara dorinței oarbe de a pune mâna pe potul cel mare. Dar pentru Gloria nici măcar banii nu mai trec drept o motivație suficientă pentru a trăi. Depresia ei atinge punctul maxim și tot ce își dorește este să moară. Dar cum nu are curaj să se sinucidă, are nevoie de cineva care să îi curme viața. Iar Robert, fiind convins că prin aceasta o eliberează din strânsoarea angoasei ce o cuprinsese ireversibil, se decide să joace el rolul mâinii ucigașe. De altfel, romanul începe în sala de tribunal, cu el și cu gândurile lui, cu el încercând să se convingă pe sine că nu este un criminal, ci dimpotrivă un salvator. Cititorul este invitat la rândul său să joace rolul de judecător obiectiv al lui Robert.
