Dumnezeu a murit! Trăiască Pablo Escobar!
În Medellin criminalii se roagă ca gloanțele să-și atingă ținta, crucifixele sunt purtate la piept sau tatuate pe brațe, copii ucid cu sânge rece orice persoană care are un comportament ce nu le convine. Unde este demiurgul? Pe țeava automatului. Unde sunt lacrimile și sângele făcător de minuni? Împrăștiat pe străzi, scurgându-se în rigole printre mizerii.
Vallejo nu este un autor crud. Cel puțin nu la fel de crud precum realitatea pe care format-o Escobar în Columbia și în orașul în care și-a întemeiat renumitul cartel. Pe un ton arțăgos, adesea ieșit din ceea ce presupunem că ar trebui să fie literatură, cu o scriitură dezlânată și aparent incoerentă, Vallejo prezintă cititorului un oraș zombificat, un oraș în care oamenii se nasc pentru a împușca și pentru a fi împușcați, un oraș în care legile sunt șuierate de gloanțe, iar credințele se crestează cu cuțitele în carne.
Un roman crud și neiertător despre un oraș care a încăput pe mâinile unuia dintre cei mai demenți dealeri de droguri pe care i-a cunoscut istoria. Un oraș făurit după chipul și asemănarea lui Pablo Escobar.