Poate că în România, numele lui Aleksander Wat nu stârneşte emoție, admirație, milă sau orice sentiment puternic, dat fiind faptul că de la moartea sa, în 1967, lumea l-a dat uitării. Filosof, logician, poet avantgardist, membru al Partidului Comunist, evreu convertit în creştin, Wat împărtăşeşte destinul tragic al multor intelectuali ce au avut ghinionul de a trece prin două războaie mondiale doar pentru a vedea ororile stalinismului postbelic. În 1963 emigrează în Franţa, unde înregistrează o serie de convorbiri cu polonezul Czesław Miłosz, compatriotul acestuia, viitorul laureat al Premiului Nobel pentru literatură, în 1980.

Aşa cum aflăm încă din primele pagini, povestea nu e doar a unui destin, ci a tuturor celor ce au suportat consecinţele teribilului secol. Astfel, aflăm detalii despre cum mulți dintre prietenii poetului au fost puşi la pământ de teroarea stalinistă, despre cum şi de ce Partidul Comunist Polonez a fost eliminat în perioada interbelică, despre convertirea sa subită la creştinism, dar şi o descriere în detaliu a închisorilor comuniste, precum Zamarstynow în Polonia şi Lubyanka în Moscova. Din păcate, moartea prematură a scriitorului a trunchiat prematur Secolul Meu, cititorii neavând ocazia să citească o parte dedicată primilor ani ai Republicii Populare Poloneze.