Fără a fi fost vreodată adeptul măcar al unei vieți libertine, ca să nu mai vorbesc despre o întreagă filozofie hedonistă, m-am lăsat totuși ispitit să citesc această carte. Și mai apoi m-am surprins pe mine însumi, plăcându-mi ceea ce citesc. Și mai mult, m-am descoperit neputincios în a combate, pe text, pasajele în care autorul își exprimă fățiș ateismul și dezacordul față de creștinism. 

Nu, nu m-am convertit la hedonism și nu m-am dezis de creștinism. Însă am realizat că, la nivelul construcției argumentative, cartea aceasta nu are cusur. Atât cât mă pricep eu la filozofie, mi-am dat seama că autorul nu doar că face aici o apologie a hedonismului, dar chiar rescrie din temelii, pentru moderni, principiile de bază ale unei filozofii de mult uitate. Și o face cu atâta convingere încât te cucerește efectiv. Iar dacă recomand cartea aceasta, nu o fac pentru a lua, la rândul meu, partea hedonismului, ci pentru a atrage atenția asupra modului imaculat în care se poate construi un discurs apologetic de succes. Cine știe, poate cineva se va inspira corespunzător, și utilizând aceleși intrumentar, va reuși să dea o nouă apologie a creștinismului, de care acesta are atâta nevoie în aceste zile... vădit hedoniste.