Scrisorar cere o lectură activă, te transformă într-un cititor atent, căci trebuie să ordonezi, să reaşezi ficţiunea în direcţia pe care romanul însuşi o dictează şi pe care tot tu trebuie să o descoperi. Mai mult, eşti nevoit să reînţelegi genul epistolar, să-l priveşti din alte unghiuri, pentru că schimbul de scrisori dintre cei doi îndrăgostiţi, Saşa şi Volodia, vine dintr-un timp fără timp. Există unele detalii în scrisorile Saşei care o plasează temporal mult după cele ale lui Volodia. Mai mult, moartea celui din urmă nu împiedică nici pe departe schimbul de scrisori dintre cei doi. Şişkin scrie unul din cele mai frumoase romane postmoderne pe care le-am citit în ultimii ani, reuşind să ofere scrisului, în interiorul ficţiunii, puteri pe care, de obicei, le căpăta în afara ei.