Curentul DADA a luat naștere la începutul lunii februarie 1916, la Zurich, la inițiativa lui Tristan Tzara care și-a propus să opună absurdului războiului, absurdul în artă. Fenomenul DADA a rămas cunoscut în istoria literaturii universale drept cea mai radicală dintre mișcările avangardiste europene, întrucât DADA se pronunța anti-tot, anti-orice, inclusiv anti-DADA (de dragul paradoxului, firește). Se dorea a fi o rupere generală de trecut, o răsturnare a tuturor canoanelor poetice, o rescriere de la zero a poeziei. Și chiar așa a și fost, cel puțin într-o primă perioadă.
Volumul de față reunește Cele șapte manifeste DADA, scrise și rostite de Tzara la manifestările DADA ce au avut loc între 1916 și 1921, Lampisterii, o serie de scrieri experimentale, între poezie, proză și eseu, dadaiste firește, publicate între 1917 și 1922, și bineînțeles Omul aproximativ, poemul ars poetica sau poemul – program al dadaismului lui Tzara, o lucrare în 19 secvențe ce sintetizează întreaga gândire a lui Tzara din acea perioadă.
Așadar o carte-document, o colecție de acte de naștere ale dadaismului, și totodată o ediție eveniment, întrucât marchează centenarul Mișcării DADA: 1916-2016.
