Din pricina climei englezeşti vestită pentru faptul că favorizează scrierea unei „proze nemuritoare într-o atmosferă de deprimare cu miros de eucalipt“, familia Durrell decide să se mute cu căţel, cu bagajul de armament al unui frate mai mare, cu întreaga visterie de cărţi a lui Larry (da, Lawrence Durrell), cu sora şi cu mama pe însorita insulă Corfu, vestită, la rândul său, pentru numărul de şerpi veninoşi pe metru pătrat. Bineînţeles, acest din urmă detaliu nu a avut rolul decât de a mă speria pe mine într-o plimbare pe meleaguri greceşti pentru că fratele mai mic, Gerald, îşi va petrece copilăria, ca şi întreaga viaţă, de altfel, alături de animale dintre cele mai interesante: scorpioni, „conţofene“, câini, măgari, şerpi, broaşte ţestoase, pescăruşi şi, bineînţeles, propria familie.

O carte scrisă cu o inteligenţă extraordinară, care ar trebui să intre cât de curând în bibliografia şcolară şi asta pentru că „în Corfu, am putea spune, arta e anticipată“. Poate că nicăieri altundeva umorul englezesc, spiritul de aventură şi fineţea familiei Durrell nu ar fi putut găsi un teren de dezvoltare mai prielnic.