Tower scrie firesc, simplu, fără prea multă maşinărie stilistică. Sunt proze de circa 10-25 de pagini, despre relaţii de familie şi schimbări în viaţă. Deprimante, ratate, pline de eşecuri şi boacăne, personajele lui Wells Tower sunt un soi de pleavă a societăţii americane, indivizi care, oricât s-ar strădui nu prind mai nimic din visul de succes al reclamelor.

Relaţiile se destramă de la sine, proprietăţile se pierd, prietenii sunt apatici, rudele egoiste, refugiul e doar o cale pentru a mai răni un vecin. Autoironici, maniacali în firescul eşecului, indivizii descriși de Tower se lasă purtaţi de curentul zilei, fie că sunt duşi spre faliment, fie că scapă dintr-o belea pentru a da într-una mai mare. Ai sentimentul că citești o proză care pune accentul pe predestinare mai mult ca oricând.