Ca şi librar, încă nu m-am dumirit unde ar trebui să aşez noua carte primită în librărie: alături de cărţi pentru părinţi, de creştere a copiilor şi autoeducare sau la raftul de activităţi (riscante şi consumatoare de energie şi timp) pentru copii, la raftul de dezvoltare personală (corespunzătoare) sau la raftul de cărţi pline de umor care ironizează dorinţa nestrămutată şi de neînţeles a oamenilor de a nu se mai purta copilăreşte.
Există, cum bine se ştie, o vârstă la care oamenii nu mai ştiu în ce direcţie e mai bine să creşti. Când eşti mic, îţi doreşti să fii cât mai degrabă adult, dar când bagi de seamă că adulţii pot fi morocănoşi şi lipsiţi de viaţă, trebuie să le dai o mână de ajutor să crească, înapoi, mici, măcar un pic, atât cât să poată vedea lumea mai frumoasă de mână cu tine.
În caz că ştii câteva metode bune de a preveni omarita, adică boala de care adulţii suferă atunci când cresc excesiv atât în vârsta cât şi cu sufletul ar fi bine să îţi faci o echipă şi să încerci să le pui în practică repede, până când virusul omaritei nu se trasmite la toţi adulţii. S-au încercat tot felul de metode (de pildă lupta cu bigudiurile, reciclarea gândurilor negre, ba chiar şi un hohot de râs pentru Cartea Recordurilor), dar încă nu s-a găsit un vaccin imbatabil, deşi nici timpul nu e încă pierdut. Vei găsi în carte toate datele despre această afecţiune, teste şi sugestii de ajutor care îţi vor oferi suficiente idei pentru a preveni şi vindeca, în felul tău, omarita.
