V-ați întrebat vreodată cum ar fi dacă mintea noastră ar fi conectată la un aparat super sofisticat care să înregistreze în scris, în timp real, fiecare gând care ne trece prin cap și fiecare vis de noapte (sau de zi), fără a le mai trece prin filtrul rațiunii? Stelian Muller se pare că s-a gândit la asta. Și astfel a apărut, ca din haos, mini-romanul „S.”, în care nimic nu se leagă conform unei logici raționale. În mintea personajului-narator S. se dau războaie grele între armate imaginare. Firește că el este amfitrionul atotputernic care face și desface strategii, chiar dacă uneori mai dă impresia că ar avea vreun rol în poveste și Diavolul, Bunul Dumnezeu și Horia-Roman Patapievici, ce deține aici funcția de Șef de Stat Major. La răstimpuri, atmosfera se detașează, când în scenă apare Sorina, iubita (reală sau imaginară) lui S.

O lectură complet zăpăcitoare, dar care poate funcționa în virtutea principiului „cui pe cui se scoate” ca o veritabilă cură de dezintoxicare împotriva haosului și absurdului care ne înconjoară zi de zi în viața publică, politică și mai grav, inclusiv în cea culturală. Ca o minimă precauție: se poate citi doar în afara oricăror preconcepții literare.