Marples face o muncă de cercetare pe care o structurează aproape perfect în volumul de față. Nu este ușor să treci în revistă și să comprimi în 450 de pagini istoria unuia dintre cele mai zbuciumate state a secolului trecut. Însă Marples o face și o face bine.
Întreg volumul îți lasă impresia că este construit de parcă ar fi nişte fișe de curs adunate, atent scrise, astfel încât să-ți reducă riscul de a pica examenul la materia Rusia din secolul XX. Este adevărat că dacă nu ai deloc habar de istoria Rusiei, s-ar putea să găsești cartea enervantă pe ici-pe colo, pentru că sunt capitole care ar putea să fie mai bine dezvoltate și cărora le lipsesc, evident, informații, însă, dacă ești cât de cât familiarizat cu istoria Rusiei, volumul de față îți va părea interesant și destul de util mai ales dacă vrei să-ți amintești unele detalii.
Se vede pregătirea de profesor a lui Marples din modul în care scrie, din felul în care și-a structurat volumul și din acele scurte descrieri ale unor personalități. Faptul că Marples este enciclopedic se observă din multitudinea de exemple pe care le dă din cărțile de literatură, pe lângă cele de specialitate, pe care le-a citit. Impresia mea este că Marples citește cu o poftă și cu o viteză demonică și are o memorie a unei întregi turme de elefanți, altfel nu știu cum ar fi putut scrie un astfel de volum, atât de complex.